Intr-unul din ultimele interviuri acordate inainte sa fie rapus de boala, poetul Adrian Paunescu declara “voi ramane acelasi roman loial si in mizerie” si “imi caut de lucru, sunt disperat”. Acum aflam ca a lasat o mostenire estimata la 3.700.000 de euro, cuprinzand o casa imensa in Bucuresti si 5 vile raspandite prin tara. Un om cu 5 vile nu e disperat.
Dar contextul in care i-au fost luate declaratiile, cel al miscorarii pensiei speciale de la 5000 de lei la sub 2000 de lei, ne spune altceva. Ne spune ca oricare din cei multi ce au beneficiat de pensii speciale, dupa venituri extrem de generoase in timpul vietii, si asta, considerand ca sunt la varsta pensiei, adesea nedobandite pe baza muncii sau valorii lor ci in urma accederii pe scara ierarhica a Partidului Comunist la pozitii de conducere, au la momentul de fata averi colosale nedeclarate si greu de identificat, aproape imposibil de evaluat, ascunse sub o sumedenie de masti. Si daca e asa, a poza disperarea cand zeci de mii de oameni traiesc intr-adevar in conditii extreme, e aberant si penibil.
