Ajung la Selgros, in plina agitatie de provocata de complexa operatiune a exterminarii porcului. Aveam nevoie de sare. Sare grunjoasa pe care n-o gasisem in alte trei magazine de cartier, fapt ce m-a facut sa decid sa economisesc timpul de umblat aiurea si sa ma duc intr-un loc unde sigur gasesc.
Insfac de pe raft un sac de sare si-o pornesc val-vartej catre casa de marcat. Lume relativ putina, deci n-am timp sa apuc a ma enerva, ca am si ajuns. In fata mea doi domni cu o cucta. Pe ambalajul acesteia, CARDUL SELGROS. Uppsss! Imi amintesc ca nu am card. Ajung la casa si fac pe niznai-ul zambind. Tipa imi cere cardul, eu zic “n-am…dar imprumut de la domnul din spate”. Tipa sare ca arsa “NU SE POATE!” Eu “Cum sa nu se poata?!” Zice “n-am voie sa va servesc daca nu e cardul dumneavoastra” Zic “ok, inchideti ochii 10 secunde” Zice “nu domnu’, nu pot si gata!!!” Ma-ntorc catre domnul serviabil din spatele meu si-l intreb “nu-mi cumparati va rog punga asta de sare? v-o platesc dumneavoastra ca astia de la Selgros s-au tampit de tot, se pare” . Domnul ia punga si o pune in cos, casierita se pregateste sa guitze dar subit isi da seama ca n-are niciun motiv. Trecem de casa si ne crucim in trei: eu, domnul si sotia domnului. Ii multumesc si o iau la picior.
Ajung la iesire unde se naspusteste la mine o tovarase controlor cu o stampila in mana. Imi dau seama ca n-am factura. Zic “pai n-am factura, ca am luat pe legitimatia unui domn”. Zice “AAAA, PAI ASTA E GRAV” Zic “cum adica?”. Tipa imi arunca o privire plina de reprosuri si zice “pai stiti ca n-aveti voie, sigur v-a spus casiera!” Imi dau seama ca o continuare a discutiei va duce la pomenirea de mame, bunici si cruci, fapt pentru care il astept pe domnul cu factura. Il rog sa mi-o dea o secunda ca sa i-o arat controloarei de trafic, moment in care individa incepe sa strige, de se-ntoarce jumate de magazin spre noi :”DOMNU PETREEE!! DOMNU PETREEEE! HAIDETI C-AVEM AICI UN DOMN CARE A CUMPARAT PE FACTURA LA ALT DOMN”. Domnu Petreeeeeee, un tip gras cu costum si badge regulamentar, se napusteste ca un vultur asupra mea. Ma pufneste rasul, las punga cu sare in cosul domnului cu legitimatia si zic “nu-i a mea! eu n-am nicio sare!”. Domnu Petreeeeee si controloarea de trafic au subit privirea unui copil caruia i-ai furat jucaria de sub pomul de Craciun. Apoi pleaca dezamagiti.
Iesim pe poarta, ma-ntorc si le strig si eu “Sonatilor, nu mai calc la voi in magazin veci pururi! “
